Abstract
Printre
cele mai luminoase și vii chipuri care îmi apar deseori este cel al dlui profesor, doctor în științe biologice, conferențiar universitar, Pavel Pulbere, pe care l-am cunoscut de când eram elevă, participantă la Olimpiadele republicate de biologie, organizate la Institutul Pedagogic de Stat „T.G. Șevcenko” din Tiraspol. Încă atunci, inima și sufletul meu de copil au simțit bonomia acestui mare pedagog, care a contribuit enorm de mult la formarea mea profesională și managerială. Domnia Sa a avut încredere în mine și asta a fost punctul de pornire în toată activitatea mea. Judecând cu mintea de astăzi, de om matur, îmi dau seama cum a ars dl profesor ca o lumânare ca să ne dăruiască nouă cunoștințe, să ne facă să înțelegem multe lucruri, prea dificile pentru noi la timpul acela

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License.